Viatza...

Un lung tren ne pare viata

Ne trezim in el mergand

Fara sa ne mai dam seama

Unde ne-am suit si cand,

Fericirile sunt halte

Unde stam cate un minut,

Pana sa ne dam seama

Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii lungi,

De nu se mai sfarsesc,

In ciuda noastra parca

Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare

Inainte tot privim,

Vrem sa ajungem tot mai iute

La o gara ce-o dorim.

Ne trec zilele, ne trec anii

Clipe sfinte si dureri,

Asteptand, hraniti de visuri

Noi momente de plecari

Multi copii voiosi se urca

Cati in drum n-am intalnit,

Iar cate un batran coboara

Trist, de forte istovit

Vine-odata insa vremea

Sa coboram si noi

Ce n-am da atunci o clipa

Sa ne-ntoarcem inapoi!

Cand pe drum privim in urma

Plangem timpul ce-a trecut

Suna gara vesniciei

Am trait, dar n-am stiut!